Bazilica Santa Maria Novella este considerată a fi cea mai veche catedrală din Florenţa şi cel mai important stabiliment dominican din capitala Toscanei. Construcţia acestei bazilici a început în anul 1246, pentru a se încheia în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, şi este o excelentă materializare a stilului gotic – Santa Maria Novella fiind, în acelaşi timp, cel mai impresionant edificiu gotic din Toscana – lăudându-se cu un uriaş inventar artistic în interiorul şi în exteriorul structurii deopotrivă. Multe adaosuri decorative au fost aduse în timp acestui edificiu, biserica din prezent fiind, de fapt, rezultatul a secole de lucrări de finisare şi înfrumuseţare.
Aşa cum este cazul cu multe alte biserici din Florenţa, şi Santa Maria Novella a solicitat contribuţia unui număr mare de artişti: Botticelli, Burnelleschi, Ghiberti, Ghirlandaio, Filippino Lippi, Masaccio, Nino Pisano, Giorgio Vasari, pentru a numi numai câţiva. Turistul va găsi o dificultate în a se decide cu ce să înceapă atunci când intră în Santa Maria Novella, întrucât bazilica abundă în elemente artistice de mare interes, fiecare mai valoros decât altul. Astfel, chiar înainte de a intra în edificiu, turiştii ar trebui să fie atenţi la detaliile faţadei, la portaluri, la coloane şi la arcuri, în principiu construite din marmură neagră, verde şi albă (aşa cum a crezut nimerit la momentul respectiv Leone Battista). Oricum, odată ce au intrat înăuntru, vizitatorii ar trebui să se concentreze pe câteva capodopere.
Dintre acestea, Capela Tornabuoni este cea mai frapantă dintre toate, fiind dominată de o frescă de Ghirlandaio, deşi în mod vizibil şi Michelangelo, pe atunci ucenic la şcoala lui Ghirlandaio, a contribuit la această frescă. Apoi, Capela Strozzi – unde este înmormântat Filippo Strozzi – mişcă printr-o frescă de Filippino Lippi, una dintre ultimele opere ale artistului, complinită de prezenţa unei sculpturi ce aparţine lui Benedetto da Maiano. Capela Rucellai, Capela Bardi, Capela Della Pura, fiecare dintre acestea se prezintă cu fresce, morminte, statui, crucifixuri şi alte opere de artă datorate lui Vasari, Giuliano Bugiardini şi Baccio da Montelupo.
Oricum, de departe, cel mai spectaculos dintre toate elementele de interes din Santa Maria Novella se referă la aşa-numita Capelă Spaniolă (Cappellone degli Spagnoli), numită şi Capitular, şi care acum este expusă la muzeul ce ţine de Santa Maria Nivella, valoarea artistică a acesteia constând într-o frescă uriaşă concepută de Andrea Bonaiuti (numit şi Andrea da Firenze), o frescă uriaşă atât prin dimensiunile sale, cât şi prin măiestria detaliului şi a coerenţei de ansamblu. Un alt bun al muzeului se referă la Peristilul Verde înfrumuseţat de câteva fresce de Paolo Uccello, numele peristilului venind de la tenta verzuie a frescelor. Pe de altă parte, alte elemente majore de interes sunt: Crucifixul lui Giotto aflat chiar în centrul navei centrale, şi la Trinita a lui Masaccio, o operă acoperită mai târziu sub picturile lui Vasari (arhitectul mandatat să restaureze biserica în secolul al XVI-lea) şi ulterior (secolul al XIX-lea) redescoperită şi apreciată pentru importanţa sa. Un avantaj suplimentar al acestui edificiu este că este situat în apropierea gării omonime, cea mai mare din Florenţa.