Baptisteriul (Battistero di San Giovanni) este una dintre cele mai vechi cladiri din Florenta si se afla in fata Domului Santa Maria del Fiore, intre Piazza del Duomo si Piazza San Giovanni.
Despre Baptisteriu se crede ca a fost la origine un templu pagan dedicat zeului razboilui, Marte, probabil edificat de romani pentru celebrarea infrangerii etruscilor din Fiesole si infiintarea orasului Florenta.
Nu se cunoaste cu certitudine perioada in care a fost construit Baptisteriul, dar excavari recente sugereaza ca temeliile sale dateaza din secolul IV - V cu modificari din secolul al VII-lea, din timpul dominatiei lombarde, si a fost construit peste ramasitele unui edificiu roman, probabil o mare casa (domus) din secolul I e.n.
Se crede ca Baptisteriul a devenit un edificiu crestin in secolul al IV-lea, in timpul lui Constantin - primul imparat roman care s-a convertit la crestinism - insa nu exista dovezi arheologice care sa confirme aceasta teorie.
Prima dovada documentata a existentei Baptisteriului in acest loc apare in anul 897, cand se vorbeste despre edificiu ca fiind Bazilica Sfantului Ioan Botezatorul (Basilica di San Giovanni Battista), denumirea de bazilica indicand faptul ca Baptisteriul ar fi fost catedrala orasului Florenta. In 1059, Nicolae al II-lea (Niccolò II), ales papa in urma unui conlcav desfasurat la Siena, a consacrat din nou bazilica ca fiind catedrala Florentei.
In anul 1128, Baptsiteriul a devenit oficial locul in care erau botezati toti nou-nascutii florentini.
Baptisteriul are forma octagonala si un diametru de 25,60 m, cat jumatate din diametrul cupolei Domului alaturat. Pe fiecare latura a edificiului, incadrate de coloane imbracate in marmura, in zona mediana se afla cate trei arcade cu ferestre. Exteriorul este bogat impodobit cu ornamente din marmura alba de Carrara si marmura verde de Prato. Cupola propriu-zisa, de forma semi-sferica, este mascata de o alta la exterior cu forma piramidala turtita.