Palazzo Vecchio

Lăsând la o parte stabilimentele religioase şi muzeele, Florenţa deţine o abundenţă de edificii istorice care egalează – şi uneori chiar depăşesc – atât prin grandoare, cât şi prin patrimoniul artistic pe oricare dintre reperele anterior menţionate din capitala Toscanei. Vizitarea palatelor din Florenţa este una dintre manierele elementare de înţelegere a traseului istoric al acestui oraş.

Palazzo Vecchio (Palatul Vechi) este una dintre cele mai importante clădiri politice din Florenţa, rolul său de căpetenie în viaţa politică a oraşului fiind, printre altele, probat de apelativele sale anterioare: Palazzo della Signoria, Palazzo del Popolo, Palazzo dei Priori şi Palazzo Ducale. În lumina acestor consideraţii, se poate imagina cu uşurinţă că traseul istoric al palatului nu putea decât să fie legat, cel puţin parţial, de numele familiei de Medici. Într-adevăr, palatul a fost construit între 1299 şi 1322 de către Arnolfo di Cambio, arhitectul iniţial al Catedralei Santa Maria dei Fiori, la dorinţa poporului florentin.

Familia de Medici, ulterior ascensiunii sale în viaţa politică a Florenţei, a obţinut dreptul de a folosi palatul ca reşedinţă şi sediu. Numele actual al palatului datează din momentul în care familia Medici s-a mutat în partea de sud a râului Arno în Palazzo Pitti (la jumătatea secolului al XVI-lea); de aici fostul Palazzo della Signoria a devenit Palazzo Vecchio, singurul reper care aduce aminte de instituţia Signoriei fiind piaţa cu acelaţi nume, anume, Piazza della Signoria, unde este situat şi palatul. Palatul cu alură de fortăreaţă este dominat de un impresionant ceas cu turn care ţăşneşte din acoperişul crenelat al Palazzo Vecchio, însă inventarul artistic interior al edificiului depăşeşte aspectul său exterior în stil gotic. Mulţi artişti renascentişti şi manierişti au fost convocaţi să contribuie la înfrumuseţarea palatului, începând cu Leonardo da Vinci şi Michelangelo (şi care, cel puţin în parte, nu au reuşit să îşi ducă la capăt sarcina din varii motive), şi terminând cu Ridolfo del Ghirlandaio şi Domenico Ghirlandaio, Vasari, Michelozzo, Andrea del Verrocchio, Andrea del Sarto, Giambologna, Bartolomeo Ammannati, Cellini, Botticelli, de exemplu.

În prezent, Palazzo Vecchio serveşte drept Primărie, însă cea mai mare parte a sa a fost transformată în muzeu, ţinând cont de uriaşul patrimoniu artistic cu care este populat. Palatul are trei curţi. Prima are ca elemente de interes o statuie Putto cu Delfinul de Andrea del Verrocchio (în centrul curţii) – acum o copie, originalul fiind adăpostit într-una dintre camerele de la al doilea etaj al palatului – şi zidurile cu fresce de Vasari. A doua curte datorează multe, din punct de vedere arhitectural, lui Cronaca, în vreme ce a treia impersionează cu uimitoarele scări concepute şi ele tot de Vasari.

Pentru a onora contribuţia lui Vasari la patrimoniul deţinut de Palazzo Vecchio, coridorul monumental ce leagă acest palat de Galeria Uffizi şi de Palazzo Pitti, construit de Vasari pentru folosul familiei de Medici, a fost numit Coridorul Vasari. În mod paradoxal, cea mai captivantă cameră din Palazzo Vecchio, anume, Salone dei Cinquecento, nu a fost construită sub familia Medici, ci sub autoritatea lui Savonarola, care l-a desemnat pe Simone del Pollaiolo să o proiecteze. În plus faţăde dimensiunile sale, camera impresionează prin încărcata moştenire artistică, variind de la fresce şi picturi la sculpturi. Elementele de interes se referă la Geniul Victoriei de Michelangelo, presupus a fi fost construit cu un alt scop, însă, în cele din urmă, adus aici. Turiştii ar trebui să reţină că exponatul actual este doar o replică, originalul fiind mutat la Muzeul Bargello.

Oricum, Vasari este cel care a participat în cea mai mare măsură la decorarea acestei camere, panourile care înfrumuseţează tavanul acesteia fiind dar o mostră din moştenirea sa. Al doilea etaj al palatului găzduieşte un număr mare de camere numite sugestiv după principalele lor elemente de interes, legătura dintre parter şi al doilea etaj fiind materializată printr-o scară monumentală proiectată tot de Vasari. Turiştii ar trebui să îşi canalizeze atenţia pe anumite camere, precum Camera lui Ceres, Camera Verde, Camera lui Jupiter, Camera lui Hercule şi Camera Sabinelor, pentru a nu mai pomeni de Terasa lui Saturn şi de Casa Leilor, deşi şi Vechea Cancelarie poate reprezenta un obiectiv, în special pentru cei interesaţi de viaţa şi opera lui Machiavelli, întrucât chiar această cameră a fost biroul lui Machiavelli în intervalul în care acesta a avut funcţia de Secretar al Florenţei. În mod evident, Palazzo Vecchio este un punct de neocolit pe circuitul turistic al Florenţei, iar faptul că este istoric şi infrastructural legat de Uffizi şi Palazzo Pitti îi sporeşte şi mai mult valoarea turistică.

Nume:

Palazzo Vecchio

Adresă:

Piazza della Signoria, Florenţa

Număr de telefon:

0039 (0)55 276 8325

Website:

www.museicivicifiorentini.it